Este târziu, dar în cele din urmă lumea se trezește.
„Conflictul din Ucraina alimentează incertitudinea pentru agricultură”
„Războiul din Ucraina va agrava foamea și sărăcia în Africa, spun experții”
„Creșterea prețurilor sporește alarma pentru securitatea alimentară și stabilitatea politică”
Acestea sunt doar câteva dintre titlurile ziarelor din ultimele săptămâni, deoarece invazia rusă a Ucrainei a plasat ferm problema securității alimentare pe agenda mondială. Pentru prima dată în decenii, mass-media din întreaga lume este plină de povești despre creșterea prețurilor mărfurilor și teama de foamete și sărăcie crescute în Africa.
Aceasta nu este însă o nouă amenințare. Securitatea alimentară a fost în pericol din cauza creșterii în continuă creștere a populației și a crizei în curs din jurul încălzirii globale. Pandemia de COVID-19 și invazia brutală a Ucrainei de către Rusia nu au făcut decât să exacerbeze incertitudinea alimentară. În mai puțin de trei ani, prețurile de transport maritim au crescut de cinci ori.
Ucraina și Rusia sunt responsabile pentru aproximativ 30% din exporturile globale de grâu și peste 60% din uleiul de floarea soarelui. Nu este deloc surprinzător faptul că un război major într-unul dintre cele mai importante „coșuri de pâine” din lume a provocat, prin urmare, un dezastru pentru stocurile globale de cereale deja în scădere. Acest lucru a dus la o creștere astronomică a prețurilor grâului și o nouă penurie de inputuri agricole.
Costul ovăzului, grâului, porumbului și boabelor de soia au crescut dramatic, la fel ca și prețurile de logistică și transport, petrolul și costurile inputurilor, ca să nu mai vorbim de întârzierile mari în aprovizionare. Toate acestea perturbă securitatea alimentară mondială, care – ca întotdeauna – afectează în mod disproporționat țările din lumea în curs de dezvoltare.
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că Ucraina va pierde 20-30% din grâu, porumb și floarea soarelui. Unii experți susțin că exporturile de grâu ale Ucrainei vor fi reduse la șase sau șapte milioane de tone, față de cele 24 de milioane așteptate înainte de război. Acesta este rezultatul tăierii Rusiei a majorității liniilor feroviare care leagă zonele majore producătoare de grâu de porturile Mării Negre. Războiul afectează și culturi precum soia, deoarece Ucraina este și un exportator major de ulei vegetal. Se preconizează că scăderea producției agricole și creșterea bruscă a prețurilor alimentelor și energiei vor dura câțiva ani.
Aceasta nu este o criză trecătoare. A venit să rămână.
Pe termen scurt, însă, țările puternic dependente de importurile de alimente vor fi inevitabil cele mai expuse riscului. Cu un decalaj tot mai mare între cerere și ofertă, există creșteri semnificative ale produselor alimentare de bază, inclusiv produse lactate, ouă și păsări de curte, precum și costurile de intrare, în special îngrășăminte, semințe și alte substanțe chimice. În lumea în curs de dezvoltare, acest lucru este deja simțit de cei mai vulnerabili din societate.
Pe termen lung, proiectele de dezvoltare agricolă durabilă au potențialul de a înlocui importurile sau chiar de a genera exporturi în aceste țări care sunt în prezent atât de vulnerabile. Astfel de proiecte, susținute de tehnologii de ultimă oră de irigare și de gestionare a datelor, vor deveni mai atractive atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Ca urmare, guvernele însele vor trebui să se implice mai bine în investițiile în infrastructura agricolă, în inovarea ecologică în domeniile tehnologiei climatice și tehnologice alimentare (inclusiv cu garanții suverane) și alte mijloace financiare și tehnologice care contribuie la asigurarea securității alimentare. Există o conștientizare tot mai mare că țările nu mai pot fi pe deplin dependente de importuri pentru nevoile alimentare esențiale.
Este esențial ca lumea să acționeze acum. Utilizând cercetarea și dezvoltarea de ultimă oră în agricultură, putem crea și implementa soluții agricole inovatoare pentru viitorul agriculturii, asigurându-ne că populația lumii nu mai este expusă riscului de a deveni victima insecurității alimentare. Trebuie să se pună accent pe cultivarea internă, înființarea de ferme agricole bazate pe date și centre de producție care să răspundă nevoilor specifice ale unei țări și să valorifice avantajele locale, utilizând în același timp resursele naturale disponibile (pământ, apă și climă).
Folosind tehnologie și mijloace inovatoare, produsele trebuie apoi procesate eficient, depozitate, gestionate și comercializate la nivel local și – numai dacă este posibil – și exportate. Pentru a realiza acest lucru, facilitățile industriale și centrele logistice trebuie construite în conformitate cu cele mai bune practici din secolul 21, concentrându-se pe tehnologiile de prelucrare a alimentelor, producția avansată de animale, fabricile de furaje și alimente și casele de ambalare super-eficiente. Aceste procese progresive trebuie să fie întotdeauna completate de formarea profesională continuă pentru fermierii locali, pentru a asigura securitatea alimentară endemică pe termen lung.
Am văzut acest lucru direct prin parteneriatul lui Mitrelli cu Președintele Senegalului în noul proiect „Agropole” a cărui ceremonie va avea loc la începutul lunii august a acestui an. Astfel de inițiative nu numai că insuflă speranță și demonstrează viziune, ci sunt pur și simplu vitale pentru supraviețuirea noastră pe această planetă.
Timpul este scurt, dar nevoia este mare, iar recompensa și mai mare. Hrana este literalmente esențială pentru existența umană. Este tragic că a fost nevoie de războiul din Ucraina pentru a îndrepta atenția asupra acestei probleme. Insecuritatea alimentară nu a început odată cu invazia Rusiei și nu va dispărea când războiul se va sfârși în cele din urmă. Numai printr-un angajament față de schimbări dramatice și inovatoare putem garanta securitatea alimentară pentru toți.