Actuala pandemie de coronavirus a adus o schimbare foarte rapidă în comportamentul consumatorilor. În loc să iasă în oraș, oamenii preferă să se simtă confortabil acasă, să folosească serviciile de streaming și să își comandă masa de seară sau cadourile de Crăciun online sau prin aplicație. Aceste evoluții au făcut ca schimbarea structurală digitală să se accelereze considerabil încă o dată.
De asemenea, vedem această tendință în sectoarele de rețea, care oferă baza pentru multe dintre modelele de afaceri din economia digitală. De exemplu, rata de transfer de date la cel mai mare punct de schimb de internet german din Frankfurt pe Main a depășit 10 terabiți pe secundă pentru prima dată în orele de vârf în luna noiembrie a acestui an, ceea ce este echivalentul cu transmiterea a peste 2,2 milioane de videoclipuri în calitate HD simultan. Și la punctul de schimb de internet din Viena, transferul de date de 1 decembrie 2020 a traversat pentru prima dată linia de terabit pe secundă. Într-o comparație anuală, rata maximă de transfer de date a crescut cu aproximativ 40%.
O evoluție similară poate fi observată în sectorul poștal, unde companiile de logistică se așteaptă, de asemenea, la o creștere a volumelor de colete cu 15% până la 20% pe tot anul 2020, datorită comerțului online înfloritor. Evoluțiile din Austria și Germania se desfășoară practic pe linii paralele.
Cadrul de reglementare anterior pentru ecosistemul digital
În același timp, aceste evoluții arată clar cât de important este să existe un cadru de reglementare corect și de încredere pentru modelele de afaceri digitale. Astfel, la nivelul rețelelor de telecomunicații, reglementările privind neutralitatea rețelei, care au fost implementate de Bundesnetzagentur – biroul german de reglementare a piețelor de energie electrică, gaze, telecomunicații, poștă și feroviar – și de RTR-GmbH (autoritatea de comunicații din Austria) asigură tratarea nediscriminatorie a traficului de date pe internet. În consecință, toți furnizorii de servicii digitale, indiferent dacă sunt o corporație globală sau un start-up, au șanse egale de a ajunge la clienții lor. Aceste reglementări aduc astfel o contribuție decisivă la asigurarea faptului că ecosistemul internetului își păstrează funcționalitatea ca motor al inovației.
De mai bine de doi ani, în calitate de autorități de reglementare, sprijinim consumatorii în achizițiile digitale transfrontaliere din UE și întreprinderile în conceperea ofertelor lor. Anumite practici de blocare geografică, cum ar fi discriminarea nejustificată în achiziționarea transfrontalieră de bunuri sau servicii în cadrul UE, de exemplu pe motive de cetățenie sau de locul de reședință al cumpărătorului, sunt interzise din 2018. În Austria, o parte din organele de aplicare a legii sunt în prezent transferate autorităților de reglementare în domeniul telecomunicațiilor în cadrul Rețelei europene de cooperare pentru protecția consumatorilor. În acest fel, se ține deja seama de schimbarea tot mai mare a problemelor consumatorilor în spațiul virtual.
Economia platformelor aduce noi provocări
Platformele digitale precum motoarele de căutare, platformele de comerț electronic și magazinele de aplicații ocupă astăzi o poziție preeminentă pentru multe modele de afaceri digitale. Ei sunt intermediarii cheie între consumatori și furnizorii de produse și servicii. Într-un sondaj recent efectuat de Bundesnetzagentur asupra utilizatorilor de afaceri, mai mult de două treimi se referă la importanța platformelor digitale pentru vânzările lor. Pentru aproximativ jumătate dintre ei, acest lucru este valabil și pentru marketingul lor. Aproape trei sferturi recunosc că abia ar putea exista fără utilizarea platformelor.
Deși este posibil ca platformele să provoace o creștere a concurenței, observăm, de asemenea, că concurența într-o economie a platformelor digitale nu se dezvoltă complet avantajos și, în detrimentul întreprinderilor mici și mijlocii, este adesea restrânsă.
Motivul pentru aceasta este ceea ce este cunoscut sub numele de efectul de rețea, care încurajează concentrarea pieței, deoarece utilizatorii platformei preferă adesea cea mai mare platformă. Acest lucru este cuplat cu riscul de a răsturna piețele în favoarea unei platforme dominante, care se ocupă în cele din urmă de majoritatea tranzacțiilor. După cum a stabilit recent de către Comisia germană a monopolurilor, companiile de platforme de pe astfel de piețe cu vârf dețin o poziție la fel de inatacabilă ca, de exemplu, proprietarii unui monopol natural într-o industrie de rețea reglementată (de exemplu, operatorii de rețea din sectorul energiei electrice sau feroviare). Aceștia nu mai sunt supuși unei presiuni esențiale concurențiale care îi obligă să se abțină de la a se acorda un tratament preferențial sau să îmbunătățească posibilitatea utilizatorilor de a schimba la un alt furnizor, de exemplu prin interfețe.
De îndată ce utilizatorii sunt dependenți, platformele pot stabili regulile de bază în favoarea lor pentru piețe întregi și în cea mai mare parte în mod autonom. Acest lucru este agravat și mai mult de faptul că astfel de platforme sunt foarte adesea încorporate în ecosisteme digitale (un grup de servicii și oferte diferite pe diferite lanțuri valorice și pe diferite piețe de produse) care beneficiază de schimbul reciproc de date și de economiile de domeniu asociate cu acesta.
În cadrul consultării în desfășurare a Bundesnetzagentur cu privire la experiența utilizatorilor de afaceri cu platformele digitale, întreprinderile mijlocii, în special, au raportat că au dificultăți în domeniul gestionării reclamațiilor, în tratarea evaluărilor clienților și produselor, precum și cu clasarea și vizibilitatea ofertelor lor. Probleme similare au fost ridicate și pentru Austria în timpul sondajelor efectuate de autoritatea națională de concurență. Rolul dublu al operatorului platformei, atât ca operator al unei piețe, cât și ca furnizor pe aceeași piață, duce, de asemenea, la dificultăți.
În opinia noastră, conceptele anterioare ale dreptului economic și al concurenței nu sunt capabile să facă față provocărilor specifice ale economiei platformelor digitale suficient de rapid sau suficient de cuprinzător. Adesea, acestea intră în vigoare doar când este prea târziu pentru cei afectați.
Prevenirea nu pedeapsa
Aceste probleme structurale, alături de practicile (potenţiale) abuzive ale anumitor platforme, ar trebui, prin urmare, să fie contracarate printr-o nouă abordare de reglementare. Abuzul ar trebui prevenit mai degrabă decât pedepsit atunci când prejudiciul a avut loc deja. Din acest motiv, salutăm considerațiile inițiate de Comisia Europeană. Înființarea unui cadru de reglementare european pare să fie urgentă.
Procedând astfel, ar trebui definite în prealabil criteriile prin care platformele cu un risc ridicat de practici abuzive pot fi identificate. Pe lângă pragul de limitare absolut, cum ar fi cifrele utilizatorilor, ar trebui să fie posibilă identificarea platformelor ponderate în funcție de risc, de la caz la caz. O combinație de reguli de conduită, care ar trebui să funcționeze în ambele sensuri, ar avea sens ca instrument de reglementare. Acesta ar fi alcătuit dintr-o listă de lucruri (de exemplu, transparență, nediscriminare, …) și de ce nu se face (interdicții – de exemplu, auto-preferința) și, acolo unde este necesar, măsuri de remediere individuale mai ample (de exemplu, ordonarea accesului la anumite date). Acest lucru ar trebui să fie însoțit de monitorizare continuă și de aplicare a reglementărilor. Competențele relevante ar trebui determinate în funcție de aria geografică de activitate a platformei.
Abordarea de reglementare propusă ca componentă suplimentară a cadrului de reglementare digital ar putea asigura efecte pozitive asupra economiei platformei pe termen lung în beneficiul consumatorilor, clienților de afaceri și concurenților. Prin orientarea lor juridico-economică și tehnică, autoritățile de reglementare în domeniul telecomunicațiilor, cum ar fi Bundesnetzagentur și RTR-GmbH, au dobândit deja o experiență vastă în reglementarea modelelor de afaceri digitale, bazate pe rețea, care pot fi bine canalizate în viitoarea reglementare a platformelor. În mod special de remarcat, aici sunt responsabilitatea acestora pentru măsurile ex-ante și ajustarea personalizată a reglementărilor (de exemplu, obligația de acces) la o anumită piață, monitorizarea continuă, expertiza tehnică etc.