Criza energetică a Europei – care a fost declanșată în principal de invazia Ucrainei de către Rusia și de reducerea ulterioară de către președintele Putin a fluxurilor de gaze naturale către UE – se transformă rapid într-o criză alimentară. În condițiile în care costurile de menținere a operațiunilor lor scapă de sub control, mulți fermieri sunt nevoiți să reducă producția. Situația este deosebit de gravă, pe fondul penuriei globale de alimente și după o vară de secete devastatoare, care a adus deja sectorul agricol în genunchi.
În aceste circumstanțe, este clar că industria agricolă europeană esențială are nevoie urgentă de un sprijin mai mare. În primul rând, factorii de decizie din UE ar trebui să înceapă prin a reevalua inițiativele planificate înainte de război și consecințele sale ulterioare, deoarece aderarea cu încăpățânare la ținte arbitrare ar putea avea un impact dăunător asupra unei industrii deja în dificultate. Etichetarea front-of-pack (FOP), restricțiile privind pesticidele și obiectivele ecologice ar trebui să fie luate în considerare din nou, în timp ce este, de asemenea, imperativ ca sectorul agroalimentar să fie pus în prim-plan atunci când politicienii trebuie să ia decizii dificile cu privire la raționalizarea gazelor în perioada premergătoare o iarnă de rău augur.
Un an nepotrivit pentru agroalimentare
2022 pare a fi un sezon dificil pentru sectorul agricol european. Cea mai recentă lovitură a primit la începutul acestei luni, după ce Kremlinul a confirmat că va întrerupe fluxurile de gaze de-a lungul conductei sale Nord Stream 1 pe termen nelimitat, în fața sancțiunilor europene. Energia este importantă pentru toate aspectele agriculturii, dar unele sunt deosebit de sensibile.
De exemplu, pasteurizarea și producția de lapte praf consumă ambele cantități mari de energie, ducând la creșterea prețurilor la unt cu 80% și la lapte praf cu 55% și distrugând fabricile de lapte și brutăriile. Sectorul îngrășămintelor a fost, de asemenea, puternic afectat, deoarece costurile sale de producție sunt strâns legate de prețul gazelor naturale și, prin urmare, au crescut dramatic în ultimele luni. Datorită acestei presiuni economice severe, aproximativ 70% din capacitatea europeană de îngrășăminte este offline - ceva care ar putea avea un impact dezastruos asupra randamentelor culturilor.
Asociația Internațională a Îngrășămintelor (IFA) a estimat că războiul ar putea înregistra o reducere a producției globale de porumb, orez, soia și alb cu aproximativ 2%. În Europa, acest lucru se datorează unor perioade prelungite de secetă în peste jumătate din statele membre UE în această vară, ceea ce înseamnă că producția brută de cereale a blocului este de așteptat să scadă cu 4% față de media pe cinci ani. Randamentele de semințe de floarea soarelui ar putea scădea cu 12%, în timp ce porumbul este în pericol de scădere cu 16%.
Mai rău, se așteaptă că această nenorocire meteorologică va avea loc cu o regularitate tot mai mare în continuare. Potrivit Observatorului European de Secetă, aproape jumătate (47%) din terenurile UE se află deja la indicatorul de „avertizare” a pericolelor de secetă, în timp ce 17% se află la un nivel mai extrem de „alertă”. Odată cu intensificarea schimbărilor climatice, problemele actuale care se confruntă cu sectorul alimentar european sunt susceptibile să devină bulgăre de zăpadă în viitor.
Factorii politici trebuie să se adapteze la vremurile în schimbare
Având în vedere acest lucru, parlamentarii trebuie să implementeze soluții durabile pentru a sprijini agricultura europeană atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru început, factorii de decizie politică trebuie să arunce o a doua privire asupra inițiativelor care sunt greșite sau prea ambițioase, având în vedere climatul actual.
De exemplu, încercarea UE de a simplifica etichetarea FOP și de a o armoniza în întreaga bloc, permițând consumatorilor să ia decizii mai bine informate este cu siguranță lăudabilă. Cu toate acestea, unul dintre liderii pentru un sistem FOP la nivel european, schema franceză Nutri-score, are deficiențe grave care l-ar putea face extrem de dăunătoare pentru sectorul agroalimentar european în acest moment crucial. Deosebit de îngrijorător este cadrul de scor arbitrar al Nutri-score, care clasifică alimentele pe o scară prea simplificată de la A la E, de la verde la roșu, bazată pe o porție de 100g sau 100mL izolat, fără a ține cont de nuanțele nutriției.
Drept urmare, anumite produse ultraprocesate (cum ar fi băuturile carbogazoase și cerealele cu zahăr) primesc un scor înșelător de mare, în timp ce produsele care se află în centrul patrimoniului alimentar al Europei (cum ar fi uleiul de măsline și brânza de parmezan) sunt discriminate . Deloc surprinzător, a existat o reacție puternică în rândul mai multor țări europene – în special în cele pentru care astfel de alimente sunt coloana vertebrală a dietei lor și a industriei agricole – iar Autoritatea italiană pentru concurență (ICA) a decis chiar că Nutri-score induce în eroare consumatorii . Având în vedere tensiunea, fermierii europeni sunt deja supuși, adoptarea unei etichete nutriționale controversate care pune mai multă presiune asupra producătorilor locali pare greșit.
Încercările de a elimina treptat aditivii chimici sunt la fel de bine intenționate, dar prost recomandate. După cum s-a menționat mai sus, se așteaptă deja că lipsa de îngrășăminte va avea un impact asupra randamentelor culturilor, așa că respectarea strictă a obiectivului pentru 2030 de reducere a utilizării pesticidelor cu 50% ar putea pune în pericol și mai mult securitatea alimentară , așa cum au avertizat fermierii din Europa.
O altă inițiativă ecologică care s-ar putea depăși este includerea potențială a unui mandat pentru biometan în viitoarea directivă privind energia regenerabilă. Din nou, ambiția este admirabilă, dar producția vizată de 35 de miliarde de metri cubi de biometan până în 2030 este considerată a fi aproape dublu față de maximul atins dacă banii nu ar fi o problemă și de peste patru ori mai mult decât s-ar putea realiza cu un buget rezonabil.
Prudența și pragmatismul ar trebui să dicteze politica
Desigur, evenimentele meteorologice extreme experimentate în acest an sunt cea mai puternică dovadă disponibilă că UE trebuie să ia măsuri pentru a proteja industria alimentară în viitor împotriva evenimentelor similare în viitor, iar o tranziție către practici mai ecologice este cu siguranță încurajată. Cu toate acestea, această durabilitate pe termen lung nu ar trebui să se producă în detrimentul supraviețuirii pe termen scurt, mai ales atunci când o criză energetică și economică amenință să se răspândească într-un dezastru alimentar.
Datorită diferitelor provocări climatologice și geopolitice cu care s-a confruntat industria alimentară globală în acest an, mulți producători sunt probabil să își reducă producția în această iarnă. Având în vedere că părțile sărace ale lumii se confruntă potențial cu o penurie de alimente de până la 30 de milioane de tone metrice de produse, aducând 30 de milioane de oameni în pragul insecurității alimentare, factorii de decizie trebuie să recunoască problemele imediate la îndemână. Aceasta implică reevaluarea obiectivelor învechite, folosirea circumspecției și oferirea de sprijin direcționat acolo unde este cel mai necesar pentru a se asigura că fermierii europeni se pot bucura de un mâine mai verde, supraviețuind unui astăzi mai întunecat.